Illustration und Sprecher Deutsch: Martin Baltscheit
Übersetzerin und Sprecherin Rumänisch: Daniela Corneanu
© Mulingula e.V., lizensiert unter CC BY-NC-ND 4.0
mit freundlicher Genehmigung der ARAG
Der allerbeste Spielplatz der Welt
Geschichten vom Grundgesetz
von Martin Baltscheit
Cel mai bun loc de joacă din lume
Povești din legea fundamentală germană
de Martin Baltscheit
HIER IST DEIN PLATZ!
Es gibt viele Plätze in unserem Leben. Der allerbeste Platz ist der Arm eines Menschen, der dich liebt. Ein anderer vielleicht der Spielplatz gleich bei dir um die Ecke.
Spielplätze sind Orte für Kinder, Eltern und andere Lebewesen.
AICI ESTE LOCUL TĂU!
Există multe locuri în viața noastră. Cel mai bun loc este în brațele unui om care te iubește. Un altul poate, locul de joacă de lângă locuința ta.
Locurile de joacă sunt locuri pentru copii, părinți și alte vietăți.
Hier - wie überall in unserem Land - müssen wir miteinander auskommen, auch wenn wir uns nicht kennen und oft sehr unterschiedlich sind. Dabei helfen uns Gesetze. In Deutschland ist es ein besonders schönes Gesetz aus dem Jahr 1949: das Grundgesetz. Von diesem Gesetz und seinen Artikeln will ich dir in diesem Buch erzählen. Mit Geschichten, Gedichten und Bildern vom allerbesten Spielplatz der Welt.
Herzlich
Martin Baltscheit
Aici – ca peste tot în țara noastră – trebuie să ne înțelegem unul cu celălalt, chiar și atunci când nu ne cunoaștem și adeseori suntem foarte diferiți.
În această privință ne ajută legile. În Germania există o lege deosebit de frumoasă din anul 1949: Legea fundamentală. Despre această lege și articolele ei vreau să îți povestesc în cartea aceasta. Prin povești, poezii și imagini despre cel mai bun loc de joacă din lume.
Cu drag,
Martin Baltscheit
ARTIKEL 1
[Die Würde des Menschen ist unantastbar.]
Das namenlose Mädchen
Es ist schon ein paar Jahre her, da stand ein Mädchen im Sandkasten. Mitten am Tag kam es unter dem Holunderbusch hervor.
Die schwarzen Haare bedeckten ihren Körper wie ein Kleid.
ARTICOLUL 1
[Demnitatea umană este inviolabilă.]
Fetița fără nume
Au trecut deja câțiva ani, de când o fetiță stătea în groapa cu nisip. În mijlocul zilei, ea a ieșit de sub tufa de soc.
Părul negru îi acoperea corpul ca o rochie.
Barfüßig und schmutzig war sie, rührte sich nicht, sprach kein Wort und nur ihre Augen glitzerten im Sonnenlicht.
Eines der Kinder fragte nach ihrem Namen, aber das Mädchen hatte keinen.
Sie fragten nach ihrem Zuhause, aber das Mädchen hatte keines.
Sie fragten nach Eltern, Geschwistern und Freunden, aber sie hatte keine.
Da wollten die Erwachsenen etwas von ihrer Vergangenheit wissen – aber das Mädchen konnte sich nicht erinnern. Und die Menschen auf dem Spielplatz machten sich Sorgen.
Era desculță și murdară, nu se mișca, nu vorbea nici un cuvânt, doar ochii ei străluceau în lumina soarelui.
Unul dintre copii a întrebat-o care este numele ei, însă fetița nu avea unul.
Au întrebat-o despre locuința ei, însă fetița nu avea una.
Au întrebat-o despre părinți, frați și surori, prieteni, însă ea nu avea pe nimeni.
Atunci adulții au vrut să afle ceva despre trecutul ei, însă fetița nu își putea aminti. Iar oamenii de la locul de joacă și-au făcut griji.
Was sollten sie anfangen mit einer,
die nichts hatte und nichts wusste – nicht einmal, woher sie kam?
Die einen sagten: „Kommt, wir schicken sie zurück“, und die anderen fragten: „Wohin denn?!“
Jemand Drittes meinte, man solle sie einfach stehen lassen und die meisten schwiegen.
Das Schweigen brachte die Menschen auf eine Idee. Vielleicht musste man gar nichts sagen, sondern etwas tun.
So handelten die Menschen, wie sie selbst gern behandelt worden wären, wenn sie aus einem Holunderbusch getreten wären, so ohne alles.
Ce să facă cu o persoană, care nu avea nimic și nu știa nimic - nici măcar de unde vine.
Unii au spus: „ Haideți să o trimitem înapoi”, iar ceilalți au întrebat: „Unde înapoi?!”
O a treia persoană a fost de părere că, ar trebui să o lase pur și simplu acolo, iar cei mai mulți au tăcut.
Tăcerea le-a dat oamenilor o idee. Poate nu ar trebui să spună, ci să facă ceva.
Atunci oamenii au tratat-o , așa cum ei înșiși și-ar fi dorit să fie tratați, dacă ar fi ieșit de sub un tufiș de soc, așa fără nimic.
Zuerst ließen sie dem Kind ein Bad ein, wuschen ihm die Haare, trockneten es ab und schnitten die Spitzen.
Sie gaben dem Mädchen ein Kleid, zwei Kleider, Schuhe und Strümpfe. Dann suchten sie ihr einen Namen aus und wurde Elena krank, gingen sie mit ihr zum Arzt.
Das Mädchen bekam ein Zuhause.
Man kochte ihr Essen und zeigte ihr, wie eine Popcornmaschine funktioniert.
Elena hatte ein eigenes Zimmer mit Spielzeug und ein weiches Bett.
Mai întâi i-au pregătit copilei o baie, i-au spălat părul, i l-au uscat și i-au tăiat vârfurile.
I-au dat fetiței o rochie, două rochii, pantofi și ciorapi. Apoi i-au ales un nume, iar dacă Elena se îmbolnăvea, mergeau cu ea la doctor.
Fetița a primit un cămin.
I s-a gătit și i s-a arătat cum funcționează un aparat de făcut popcorn.
Elena avea camera ei cu jucării și un pat confortabil.
Man feierte ein Fest, als sie eine Familie gefunden hatte, bei der sie bleiben wollte, und nach den Sommerferien meldeten die Eltern sie in einer Schule an.
Dort lernte sie Lesen und Schreiben
und fand Freunde.
Anschließend ging sie in die Lehre und arbeitete in einem Beruf, der zu ihr passte.
S-a dat o petrecere, când ea și-a găsit o familie la care a vrut să rămână, iar după vacanța de vară părinții au înscris-o la o școală.
Acolo a învățat să scrie și să citească și și-a făcut prieteni.
După aceea a urmat o școală profesională și a lucrat într-o meserie, care i se potrivea.
Sie wurde Konditorin, machte Törtchen und Kuchen und traf einen Menschen, der nicht nur ihre Törtchen und Kuchen über alles liebte, sondern auch Elena, und sie in den Armen hielt, wann immer sie wollte.
Bald bekamen sie Kinder, die später im Sandkasten unseres Spielplatzes einen ganz fabelhaften Sandkuchen verkauften.
Ea a devenit patisieră, făcea tortulețe și prăjituri și a întâlnit un om, care nu iubea doar tortulețele și prăjiturile ei mai presus de toate, ci și pe Elena și o ținea în brațe oricând voia ea.
La scurt timp după ei au făcut copii, care mai târziu vindeau o prăjitură din nisip fabuloasă, în groapa cu nisip a locului nostru de joacă.
Und als viele Jahre später – nach einer sternklaren Nacht – ein Junge mit wilden Haaren und zerrissenen Hosen unter dem Holunderbusch hervortrat, seinen Namen nicht kannte und keine Ahnung hatte, woher er gekommen war, da wussten Elena und ihre Familie sofort, was zu tun war ...
Și când, mulți ani mai târziu – după o noapte cu cer înstelat – a ieșit de sub tufișul de soc un băiat cu părul zburlit și cu pantalonii rupți, care nu își cunoștea numele și nu avea habar de unde a venit, Elena și familia ei au știut imediat, ce era de făcut...
Jemand ist heimatlos, namenlos, ohne Essen und Kleidung.
Und was machen wir?
Wir helfen!
Diese Hilfe ist im Grundgesetz festgeschrieben.
Von der Unantastbarkeit der Menschenwürde handelt der erste Artikel unseres Grundgesetzes und ist damit die Basis für alle anderen Artikel.
Cineva nu are patrie, nume, mâncare și îmbrăcăminte.
Ce facem noi?
Ajutăm!
Acest ajutor este prevăzut în legea fundamentală.
Despre inviolabilitatea demnității umane este vorba în primul articol al legii fundamentale germane și stă la baza tuturor celorlalte articole.
So war es nicht immer.
Vor vielen Jahren haben in Deutschland die Nationalsozialisten mit Unterstützung vieler Landsleute einen Weltkrieg angezettelt.
Nachdem dieser Krieg – zum Glück für uns alle – vorbei war, haben sich Männer und Frauen in einem Parlamentarischen Rat Gedanken gemacht, wie eine solche Katastrophe in Zukunft verhindert werden kann.
Das Grundgesetz schafft die Voraussetzung für Freiheit und Gerechtigkeit.
Die Geschichte der namenlosen Kinder erzählt uns von guten Menschen in einem gerechten Land.
Wir danken den Verfassern
für dieses schöne Gesetz!
Nu întotdeauna a fost așa.
Cu mulți ani înainte în Germania național-socialiștii, cu susținerea cetățenilor, au instigat un război mondial.
Din fericire pentru noi toți, după ce acest război s-a încheiat, în cadrul unui comitet parlamentar, bărbați și femei s-au gândit cum poate fi evitată în viitor o astfel de catastrofă.
Legea fundamentală germană creează condițiile necesare pentru libertate și dreptate.
Povestea copiilor fără nume ne vorbește despre oameni buni într-o țară corectă.
Le mulțumim celor care au creat această lege frumoasă!
Übungen zu Artikel 1
Gehe zu …
ARTIKEL 3
[Alle Menschen sind vor dem Gesetz gleich.]
Chef auf dem Platz!
Einmal kam ein kleiner Hund auf den Platz. Hunde sind verboten auf Spielplätzen, sie kacken alles voll, bellen die ganze Zeit und verstehen die Spiele der Kinder nicht.
ARTICOLUL 3
[Toți oamenii sunt egali în fața legii.]
Șeful locului!
Odată a venit un câine la locul de joacă. Câinii nu au voie la locurile de joacă, ei se cacă peste tot, latră tot timpul și nu înțeleg jocurile copiilor.
Die Kinder haben sich hinter ihren Mamas und Papas versteckt und keiner hat sich getraut, den Hund zu streicheln.
Sie dachten: „Wer so bellt, der platzt bald wie ein Ballon“, und der Hund hat gedacht: „Na, schau mal an, die haben Angst vor mir. Jetzt bin ich der Chef auf dem Platz.“
Copiii s-au ascuns în spatele mamelor și taților lor și nimeni nu a îndrăznit să mângâie câinele.
Ei s-au gândit: „Cine latră așa, în curând explodează ca un balon”, iar câinele s-a gândit: „Ia uite, le e frică de mine!” Acum eu sunt șeful locului.”
Aber nicht lange. Da kam ein riesiger Vogel mit spitzem Schnabel, der wollte im Sandkasten ein Nest bauen.
Der Hund hat gebellt und der Vogel hat ihm in die Nase gezwickt.
Da versteckte sich auch der Hund hinter den Kindern und ihren Mamas und Papas.
Jetzt war der Vogel der Chef auf dem Platz und alle hatten Angst vor ihm.
Însă nu pentru mult timp. Atunci a venit o pasăre uriașă cu un cioc ascuțit, care voia să construiască un cuib în groapa cu nisip.
Câinele a lătrat, iar pasărea l-a ciupit de nas.
Atunci și câinele s-a ascuns în spatele copiilor și al mamelor și al taților.
Acum pasărea era șeful locului și tuturor le era frică de ea.
Aber nicht lange. Da kam ein Krokodil, lang wie ein Omnibus, und wollte im Schatten der Bäume schlafen.
Es breitete sich aus und legte seinen Kopf mit 52 Zähnen gleich unter die Rutsche.
Da stellte sich auch der Vogel hinter den Hund, die Kinder, ihre Mamas und Papas und niemand traute sich etwas zu sagen.
Jetzt war das Krokodil Chef auf dem Platz und schloss die müden Augen.
Însă nu pentru mult timp. Atunci a venit un crocodil lung cât un autobuz, care voia să doarmă în umbra copacilor.
S-a întins și și-a pus capul cu cei 52 de dinți chiar sub tobogan.
Atunci și pasărea s-a așezat în spatele câinelui, a copiilor, a mamelor și a taților și nimeni nu îndrăznea să spună ceva.
Acum, crocodilul era șeful locului și își închise ochii obosiți.
Die Sonne ging unter.
Der Mond ging auf.
Die Kinder hatten Hunger und die Eltern verteilten ihre letzten Kekse.
Auch der Hund und der Vogel
bekamen etwas ab.
Der Mond ging unter. Die Sonne ging auf.
Das Krokodil schlief noch immer und niemand bewegte sich auch nur einen Zentimeter,
als eine kleine Polizistin um die Ecke kam.
Soarele a apus.
Luna a răsărit.
Copiilor le era foame, iar părinții le-au împărțit ultimii biscuiți.
Și câinele și pasărea au primit câțiva.
Luna a apus. Soarele a răsărit.
Crocodilul încă dormea și nimeni nu se mișcase nici măcar un centimetru, când de după colț veni o polițistă mică.
Sie sah die frierenden Kinder und ihre Mamas und Papas, entdeckte den Hund, den Vogel und das Krokodil.
„Was macht ihr denn hier?“, fragte sie und meinte den Hund, den Vogel und das Krokodil. „Der Spielplatz ist für wilde Tiere verboten!“
Da öffnete das Krokodil sein riesiges Maul und gähnte lässig: „Ich bin das Krokodil und habe 52 spitze Zähne!“, sagte es.
Und der Vogel sagte: „Und ich bin der riesige Vogel und habe einen spitzen Schnabel!“
Und der Hund sagte: „Und ich bin der kleine Hund und kacke hier alles voll!“
Ea a văzut copiii care înghețau de frig și pe mamele lor și pe tații lor și a descoperit câinele, pasărea și crocodilul.
„Ce faceți voi aici?”, întrebă ea, referindu-se la câine, pasăre și crocodil. „Animalele sălbatice sunt interzise la locul de joacă!”
Atunci, crocodilul își deschise botul uriaș și căscă nepăsător: „Eu sunt crocodilul și am 52 de dinți ascuțiți!” spuse el.
Și pasărea spuse: „Iar eu sunt pasărea uriașă și am un cioc ascuțit!”
Și câinele spuse: „Iar eu sunt câinele mic și mă cac pe aici peste tot!”
Da lächelte die Polizistin, nahm die Handschellen von ihrer Gürteltasche und sagte: „Und ich bin die kleine Polizistin und sorge für Recht und Ordnung.“
Dann benutzte sie die Handschellen und führte sie ab. Alle drei.
Atunci polițista râse, luă cătușele din teaca de la curea și spuse: „Iar eu sunt polițista cea mică și asigur legea și ordinea.”
Apoi folosi cătușele și îi arestă. Pe toți trei.
Endlich verließen die Kinder mit ihren Mamas und Papas den Spielplatz und gingen frühstücken oder auf die Toilette und mancher legte sich nach der langen Nacht auch noch zwei Stündchen aufs Ohr.
Am Nachmittag aber kehrten sie alle zurück auf den Spielplatz, den allerbesten der Welt, und hatten keine Angst mehr.
În sfârșit, copiii cu mamele și tații lor au plecat de la locul de joacă și au mers să mănânce micul dejun sau la toaletă, iar unii au pus și capul pe pernă vreo două ore după noaptea lungă.
După-amiaza însă, toți s-au întors la locul de joacă, cel mai bun loc de joacă din lume și nu le mai era frică.
Diese Geschichte erzählt von der wichtigsten Voraussetzung für Gerechtigkeit. Größe, Frechheit, Kraft, Geld oder Herkunft spielen keine Rolle.
Egal wie mächtig oder gefährlich ein Bösewicht ist, unser Gesetz und alle, die es vertreten, sind mächtiger!
Wir haben eine Polizei, die uns gerne hilft.
Das macht doch ein gutes Gefühl.
Această poveste, ne povestește despre cele mai importante premise pentru dreptate. Mărimea, obrăznicia, puterea, banii sau originea nu au importanță.
Indiferent cât de puternic sau de periculos este un răufăcător, legea noastră și toți cei care o asigură sunt mai puternici.
Avem poliția, care ne ajută cu plăcere.
Ceea ce ne dă un sentiment bun.
Übungen zu Artikel 3
Gehe zu …
ARTIKEL 4
[Jeder Mensch hat das Recht, seine Religion oder seine Weltanschauung selbst zu wählen.]
Die Sonnenwahrheit
Es saßen drei Spatzen im Baum.
Rund und satt. Die Kinder hatten sie mit Brot und süßen Worten gefüttert.
ARTICOLUL 4
[Fiecare om are dreptul să își aleagă singur religia sau viziunea asupra lumii.]
Adevărul despre soare
Într-un copac stăteau trei vrăbii.
Rotunde și sătule. Copiii le hrăniseră cu pâine și cuvinte dulci.
Und wer satt ist, hat Zeit sich Gedanken zu machen; zum Beispiel über die wunderlichen Dinge des Lebens.
„Was macht eigentlich die Sonne den ganzen Tag im Himmel?“, fragte einer der Spatzen und ein anderer antwortete: „Sie spaziert herum, sieht auf uns herab und hat uns lieb.“ Da waren die Spatzen zufrieden.
Iar cine este sătul, are timp să gândească; de exemplu la curiozitățile vieții.
„Ce face de fapt soarele toată ziua pe cer?”, întrebă una dintre vrăbii, iar alta răspunse: „Se plimbă de colo-colo, ne privește de sus și ne iubește.” Cu asta vrăbiile erau mulțumite.
Das hörten die Kinder und fragten: „Aber wo kommt die Sonne eigentlich her?“
Und der Mann, der auf dem Spielplatz die Abfalleimer auf seltene Schätze untersuchte und gerne Geschichten erzählte, wusste es: „Sie kommt aus einer Lampenfabrik am Rande der Stadt, ist die größte Glühbirne der Welt und wenn ihr nicht brav seid, geht sie aus.
Und das ist ja auch gar nicht schlimm, weil dann der Mond, die zweitgrößte Glühbirne der Welt, am Himmel leuchtet.“
Asta au auzit copiii și au întrebat: „Însă de unde vine de fapt soarele?”
Iar bărbatul, care cerceta coșurile de gunoi de la locul de joacă în căutare de comori rare și care spunea cu plăcere povești, știa răspunsul: „El vine dintr-o fabrică de lămpi de la marginea orașului, este cel mai mare bec din lume și dacă nu sunteți cuminți, se stinge.
Însă asta nu este deloc rău, deoarece atunci luna, al doilea cel mai mare bec din lume, strălucește pe cer.”
Das hörte eine Dame, die ihren Enkel auf der Schaukel durch unsichtbare Wolken fliegen ließ und dachte: „Aber die Sonne ist doch 100-mal größer als die Erde und ein Stern. In ihrem Innern verschmilzt Wasserstoff zu Helium. Dabei werden ungeheure Mengen Energie frei, unser Licht, das weiß doch jedes Kind.“
Asta a auzit o doamnă, care își lăsa nepotul să zboare cu leagănul printre norii invizibili și gândi: „Dar soarele este de 100 de ori mai mare decât pământul și este o stea. În interiorul lui, hidrogenul se transformă în heliu. Astfel sunt eliberate cantități monstruoase de energie, lumina noastră, asta știe orice copil.”
Das hörten die Kiesel im Bach hinter den Büschen und dachten: „Na, so ein Unsinn! Sonnen sind Steine aus Gold und wer von ihrem Licht berührt wird, lebt eine Ewigkeit und drei Tage lang.“
Die Kellerassel unter den faulen Blättern wusste es besser: „Die Sonne, liebe Leute, die schuf der graue Asselgott, zusammen mit Dunkelheit, feuchtem Schmutz und jeder Menge krasser Verstecke und das alles in nur einer Nacht!“
Asta au auzit pietricelele din pârâul din spatele tufișurilor și gândiră: „Na, ce prostie! Sorii sunt pietre din aur și cine este atins de lumina lor, trăiește o eternitate și încă trei zile.”
Păduchele de lemn de sub frunzele putrezite știa însă mai bine: „Soarele, oameni dragi, a fost creat de zeul gri al păduchilor, împreună cu întunericul, mizeria umedă și multe ascunzători super tari, iar toate astea într-o singura noapte!”
„Ja, ja“, brummte der Mond, „manch einer leidet an Fantasie. Dabei ist es doch ganz anders: Meine Großmutter hat das Universum erschaffen. Beim Saubermachen ist ihr eine Karaffe mit Murmeln aus dem Regal gefallen. BÄNG! Und alle Murmeln haben sich auf dem schwarzen Wohnzimmerteppich verteilt. Jetzt sind es Sterne, Planeten und ein allerschönster Kerl dazu: Ich!“
Das hörte die Sonne, lächelte still und legte sich schlafen; denn das ist, was Sonnen tun, wenn sie den ganzen Tag im Himmel spazieren gegangen sind.
„Da, da”, murmură luna, „unii suferă de imaginație. De fapt este cu totul altfel: Bunica mea a creat universul. La curățenie i-a căzut o carafă cu bile colorate de pe raft.
BUM! Și toate bilele colorate s-au împrăștiat pe covorul negru din sufragerie. Acum ele sunt stele, planete și cea mai frumoasă tipă dintre toate: Eu!”
Asta a auzit soarele, zâmbi și se duse la culcare; Căci asta este ceea ce fac sorii, după ce s-au plimbat toată ziua pe cer.
Der Mond übernahm inzwischen die Arbeit als zweitgrößte Glühbirne der Welt und blickte auf eine Welt voller Ideen, Geschichten und Träume.
An etwas zu glauben, ist immer erlaubt. Solange der Glaube uns mit Weisheiten und Geschichten tröstet und den Menschen das Leben leichter macht, ist er richtig und wichtig und niemals verboten.
Luna preluă între timp postul de al doilea cel mai mare bec din lume și privea asupra unei lumi pline de idei, povești și vise.
Să crezi în ceva, este întotdeauna permis. Atât timp cât credința ne consolează cu înțelepciuni și povești și face viața oamenilor mai ușoară, ea este corectă, importantă și niciodată interzisă.
Übungen zu Artikel 4
Gehe zu …
ARTIKEL 5
[Jeder Mensch hat das Recht, seine Meinung frei zu äußern.]
Hör mal, sieh mal, sag mal!
Sieh mal, deine Hände. Was die alles können: Etwas tragen, etwas bauen, ein bisschen popeln, sich was in den Mund stopfen, aber nur, wenn es nicht giftig ist und so richtig gut schmeckt!
ARTICOLUL 5
[Fiecare om are dreptul să își spună liber părerea.]
Ascultă, privește, vorbește!
Privește mâinile tale! Câte lucruri pot face: Să care ceva, să construiască ceva, să scobească puțin în nas, să îți îndese ceva în gură, însă doar dacă nu este otrăvit și are într-adevăr gust bun!
Sieh mal, deine Füße. Die laufen und rennen, suchen Wege und finden Abkürzungen. Sie bringen dich weiter, Tag für Tag und gehen mit dir wohin du willst. Nimm doch jemanden mit!
Privește picioarele tale! Merg și aleargă, caută drumuri și găsesc scurtături. Ele te duc zi de zi mai departe și merg cu tine încotro îți dorești tu. Ia pe cineva cu tine!
Sieh deine Augen. Sie wissen, was dir gefällt und was dir nicht gefällt. Wenn du sie schließt, lebst du in deinen Träumen und machst du sie auf, sind die schönsten vielleicht schon wahr geworden.
Privește ochii tăi! Ei știu ce îți place și ce nu îți place. Când îi închizi, trăiești în visele tale, iar când îi deschizi, cele mai frumoase dintre ele poate au devenit deja realitate.
Hör auf deinen Mund, das weiche Wunderding, er kann sprechen und lachen, schnalzen und singen und alles sagen, was du dir denkst. Immer und überall.
Und niemand darf es dir verbieten: Niemals!
Ascultă-ți gura, minune moale, ea poate vorbi și râde, plescăi, cânta și poate spune tot ceea ce gândești tu. Întotdeauna și peste tot.
Și nimeni nu are voie să îi interzică asta: Niciodată!
Wahnsinn: Wir dürfen unsere Meinung sagen. Ein Leben lang. Und auch, wenn es manchmal schwerfällt, Frieden entsteht, wenn wir andere Meinungen ertragen können.
Die Gedanken sind frei, die Meinung auch. Immer!
Gemeinheiten, um der Gemeinheiten willen, allerdings nicht.
Uluitor: Avem voie să ne spunem părerea. O viață întreagă. Și chiar dacă, câteodată ne e greu, pacea apare atunci când reușim să suportăm alte păreri.
Gândurile sunt libere, la fel și părerea. Întotdeauna!
Răutățile de dragul răutăților însă nu.
Ende
Sfârșit
